BAC-ul pentru toți
Un proiect educațional realizat de Asociația Teatrul Impuls
(finanțat de Lidl România, prin Fundația Comunitară Galați, în cadrul „Fondul pentru un viitor mai bun în comunități”, ediția a 6-a)
Când manualul nu mai e suficient
Ghiță din „Moara cu noroc” intră în clasă, își scutură praful de pe bocanci și privește curios în jur. După el, Ana. Apoi Vitoria Lipan, hotărâtă să pună câteva întrebări incomode.
Elevii ridică ochii din caiete. Personajele coboară din pagini. Literatura începe să respire.
Asta face „BAC-ul pentru toți”: aduce poveștile din manuale față în față cu elevii. Fără comentarii gata scrise, fără formule rigide. Doar emoție, curaj, întrebări și descoperiri.
De ce facem asta
Pentru că știm cum apasă presiunea examenului.
Pentru că am văzut cum frica de „nu o să reușesc” poate sufoca curiozitatea.
Și pentru că am descoperit, în proiectele noastre anterioare, că atunci când teatrul întâlnește educația, se întâmplă ceva neașteptat: manualele devin scene, iar elevii devin parte din poveste.
Cum transformăm lectura în experiență
- Spectacole-lectură multisenzoriale – adaptăm operele pentru examen: Moara cu noroc, Baltagul și Luceafărul;
- Actorii vin în licee – sala de clasă devine un mic teatru;
- Proiecții video și sunet live – pentru o experiență care prinde ritmul elevilor;
- Resurse educaționale complementare – facem textele mai clare, mai vii, mai ușor de înțeles.
Ce ne dorim
Vrem să scuturăm praful de pe operele clasice și să le aducem printre elevi. Să smulgem personajele din litere și să le punem pantofi de scenă. Să dăm textelor voce, chip și emoție, transformând lectura într-o aventură vie, pe care elevii o pot simți.
BAC-ul pentru toți înseamnă să trecem de la comentarii literare la trăirea poveștii, de la paragrafe recitate la emoții împărtășite. Ne dorim ca fiecare elev să descopere că literatura nu e un șir de pagini de memorat, ci un loc unde întrebările au loc, personajele prind viață și finalurile rămân deschise.
Este un proiect care aduce teatrul, educația și tehnologia la aceeași masă, pentru ca literatura să nu mai fie doar studiată, ci trăită.